primavara pastorala

si noi pastorim cu urari de la multi ani! popandaul adjunct

(sa traiasca cine’o’asculta)

Înregistrat sub Uncategorized Tagged with la multi ani

azi 8

Înregistrat sub Uncategorized Tagged with martisoare muzicale, primavara cu zapada, zile internationale

genul programului: drama..

mai ca de aseara pina azi mi s’au cam ratacit ideile, da incerc sa le prind cu atza si cirlige poate poate o scot la capat..
da oamenii au probleme.. dintotdeauna, asta e clar. de tot felul. in dragoste. in afaceri. in dormitor si prin alte colturi ale locuintei. de sanatate fizica si psihica. de doru lelii.. ba qiar unii au probleme fiin’ca n’au problemuri si tot asa. cred ca am mai spus ca sint din fire nepoliticos, deci apolitic, prin urmare nu voi mai face din timpul meu analize de specialigeaba. duca’se.. da sa plateasca!

acuma.. nu poti pleca ureqea la toti si toate, ar insemna sa nu’ti apuci zilele nici pe jumatate din cit ti’ar fi scris tinind cont ca jumatate o pierzi in repaus si odihna. deci.. aritmetica e exacta. vrei sa pleznesti devreme si sa intri in clubu 27 sau ordinea lu dana grecu, stii ce ai de facut. desfunda’ts ureqea bine.
vorba fie despre napastuiti. despre deprimati si oropsiti. ca a murit nush ce vedeta AMERICANA.. its dai seama?! alta decit mishel jaxeon. acuma ca de ce a pleznit saraca si unde s’o dus numa universu stie si tabloidele, da mare pacat, zau asa.. ma mortific imediat. apoi ce sa vezi?! niste neica nimeni de prin curburile carpatilor si intorsurile capetelor de linii, au ramas fara nimic, nu ca ar fi reusit sa stringa intr’o viata est-europeana mare lucru.. niste qirpic. ba au mai si inghetat sub nameti, s’au prapadit ei pe acolo in linistea si pacea mediocritatii neasfaltate si neparcuite si nesalisportivizate de catre marele guvern meltean si de parca “ne’ar doare” la buzunaru din spate, sa vina si apele revarsind asa potopos resturile neinsufletite ale astora batuti de dumnezei ca au fost cu siguranta niste oameni rai. ma da sa moara americanca aia ma?! aia cu badigarzii.. incredibil. oare cit fast o fi acuma la groapa ei. toate televiziunile, ca de’ar sti saraca cum nici pe ultimu drum n’o scuteste celebritatea. da ma.. astia, vorba aia, si’o trait traiu, si’o pisdit malaiu, o facut ce’o vrut papadia lor in soare. da aia, amariti asa la minte si la port, la vorba si la cort, prin vaile patriei, la shes si la poale.. ce sa mai zici? au trait degeaba, bine ca s’or dus. astia si citeva miliarde de pe toate continentele. rostul lor e nestiut in aritmetica bunului simt.

apoi aia cu cainii maidanezi.. mari probleme. stiu de cind eram copil si era o femeie prin vecini singura intr’o mansarda jegoasa cu vreo 6 potai si alte inca pe atitea mitze s’o pazeasca de nebunia altora ca de’a ei nu mai avea sens. la fel ca si senilii cu sindromu diogenes, acesti oameni au probleme.
apoi, femeile. cite probleme nu au ele?! zau asa.. de la faptu ca unele sint blonde pina la silicoane si scurtarea labiilor si multe alte giumbushlucuri plastice. nu ca barbatii n’ar avea cu marirea penisului si epilatu scrotului. femeile, care merita pe deplin statutul egalitatilor de sanse in ocuparea unui scaun, oricit de egale le’ai aseza, ele tot discriminate s’aseaza.

ipotetic: intr’un autobuz, ajung sa ocup un loc inaintea ei, trebuind astfel ca ea sa calatoreasca in picioare, ba mai mult eu sa ma mai si holbez la ea ce bine ii sta asa lunga, inseamna ca sint necioplit, mitocan, nesimtit sau doar imi place sa o privesc de jos. cumva e discriminata. in cazul in care ii ofer locul si o las pe ea sa se holbeze la mine cit sint de lung, inseamna ca in subconstientul meu o consider fragila, neputincioasa, discapacitata, varicoasa, deci, cumva discriminata. iar daca e sanatoasa si io am facut’o doar ca sa ma simt ca un don juan de marco, tot discriminare e fata de cele nesanatoase.. si tot asa. nu vreau sa descifram misterul calatorului care intepa femei in tramvai. a fost parasit de nevasta, are si mai multe probleme. concluzia ar fi ca omenirea necesita oarecum un refresh in etica si deontologie, pe principiul roata se invirte, polii se inverseaza. astfel incit sa nu fim nevoiti sa mai auzim bazaconii despre legaturi ombilicale si martirizari maternale, ca daca si pe asta ar mai face’o barbatii (adica sa nasca) sincer nu mai vad rolul femeii in univers. fireste, nu pomenim cazurile de abuzuri, care evident sint importante, dar nu atit incit sa conditioneze stabilitatea emotionala a cuiva. adica, percep mai degraba ca pe o forma de inadaptabilitate, conditia acelor femei de a nu putea fi altceva decit mame. deci au o problema.
neputinta e sinonima cu prostia. d’aia rid aia barosanii la qermeze din tot brihanul de pleava marunta si inepta. doar d’aia ne meritam soarta. caci niciodata in scurta istorie a omenirii, pacea si bunavoirea n’au domnit impreuna pe pamint. cu desteptaciunea cu atit mai putin.

Înregistrat sub popandale Tagged with am probleme, medicu mi'a zis ca bani

de pe scenele mioritice

unde femeia masqeaza cu usurinta sentimente, nefiind inzestrata cu o coada care sa i le tradeze si probabil din acelasi motiv vanitatea ei este nemasurata. femeia nu iarta, insa prefera sa se sacrifice pt binele suprem. doar logica ei o face sa se razbune cu prima ocazie. in traditia populara lucrurile au o alta natura, femeia fiind usa casei, barbatul fiind cainele care se mulge pe la colturi, dar fireste ca a fost odata ca niciodata si tot asa, acum poporul se civilizeaza cu televizorul. traditia ramane totusi pt ceva secole, nu mai mult de doua, o gogoasa preistoric coafata pt amatorii atemporali, ca de aia e traditie si nu mit ori legenda, ci un izvor de inspiratie din trecutul apropiat, un fel de manual de instructiuni pt un model scos din fabricatie, dar cu aceeasi baza atita vreme cit mai sintem plamaditi din atomi si apa. (a nu se intelege ca atomu e atom si apa e apa si astia doi se combina miraculos in creatie divina, da?! nu atom si aghiasma) in zilele noastre lucrurile au evoluat mai mult in planu existential al femeii, nu foarte inspre detrimentu barbatului ca oricum pasii sint si azi inca mici. femeia devine caine. un animal bun pe linga casa omului, atunci cind este caine-domestic. fireste exista diferente intre femeia caine-domestic si femeia caine-vagabond. (o mai fi vreo smeqerie daca se prezinta cu "hi! i’m bond. vaga bond."? nu! traditia daca nu se pierde, se transforma) aceasta din urma ajunge sa traiasca de pe strazi in adaposturi, daca are noroc, cunoscute si sub denumirea de bordel sau club-de-noapte, in timp ce femeia caine-domestic e cel mai bun prieten al omului, fidela, cu mici exceptii mai calareste si pe cel mai bun prieten al stapinului dar.. e vorba de exceptii. ea moare ori la gitul shefului ori calcata de masina dar de adaposturi nu vrea sa auda. iar cind intilnesti din nefericire femeia caine-turbat, cel mai bine e sa treci pe linga cu grija sa nu ramai cu nadragii sfirtecati. si cu toate astea, ridicolul, absurdul sau poate farmecul situatiei e ca totusi nu au coada. (pina aici, nimic nou sub soare)

societatea de consum si virusul monetar, o afacere piramidala unde bijnitarii au luat locul politrucilor si intermediarii locul oamenilor-muncii. pina cind moartea ne va desparti sau in razboaie ne vom mistui. caci nu s’a reusit inca a pune capat qestiunii existentiale prin stiinta si arta. prin urmare politicul si religiosul continua a fabrica noi taxe. constiinta civica profund faramitata ramane ca glasul magarului ce nu se aude la ceruri, o lozinca. la munca, nu la intins teapa.. si nu sint idealuri de urmat si nici regrete, ma limitez la a trai degeaba. limita este oricum inafara mea si’asa ma depaseste, caci nu degeaba am trait ca sa traiesc degeaba. (tu ramai la toate rece)

Înregistrat sub popandale Tagged with degeaba, si tot asa

← Older posts