r%D5%EC%CC%BD%B1%A3%C2%DE%B9%B4%D2%FD%B8%BB%BA%C0%C5%AE%B6%F9 Porn Porn w Porn Fuck %D5%EC%CC%BD%B1%A3%C2%DE%B9%B4%D2%FD%B8%BB%BA%C0%C5%AE%B6%F9n search
e Fuckingattractivestrippedteachers e Porn dupa mult timp de cand n-am mai blogait m-am gandit ca cel mai bine ar fi sa ma intorc pe asta.
lucrurile stau in felul urmator. nu stiu daca o sa am timp sa postez zilnic, insa voi incerca sa intru cat mai des. sper sa-mi urmariti blogul in continuare
Intr-o jumatate de ora o sa plec in oras la un ceai sau poate chiar o cafea. Ma simt destul de bine si sunt gata sa revin in cotidian.
In legatura cu localul, nu stiu sigur unde o sa ma duc insa sper ca o sa fie un local linistit fara muzica cu bass sau ceva de genu, chiar nu am chef de asa ceva.
O sa mai postez deseara, buh-bye >:D<
Au trecut aproape 2 saptamani de cand n-am mai postat, sau de cand nu am mai avut tangente cu blogging-ul. Va intrebati unde am fost nu? Si nu spun asta doar ca sa ma laud sau ceva de genu. Pur si simplu trebuie sa va spun unde am fost si ce am facut. O sa trec pe acest blog doar momentele importante din aceasta pauza.
Exista o oarece tabara pe care am gandit-o inca de la sfarsitul scolii. Si iata-ne plecati. Ora 2 noaptea in gara. Cu toti ne reintalnim dupa o perioada de o zi. Foarte mult timp trecuse nu?
Drumul a inceput cu un incident pe care l-a rezolvat cea mai zdravana tipa (cand e treaza) pe care am cunoscut-o, impreuna cu un controlor. Am pierdut timpul asa, cat ai zice ps. Pur si simplu nu mi-a pasat. N-am dormit nicio ora pe drum. Ajunsi acolo, drumul pana la vila, de la gara pana la vila mi s-a parut infernal si foarte lung, desi nu erau mai mult de 100 metri. Ajunsi si la vila [scuze ca repet ajunsi] ne-am despachetat bagajele, ne-am luat costumele de baie pe noi si dusi am fost, pe plaja evident.
Aa… am fost plecat la Costinesti, apropo.
Am facut plaja, ma rog, cum vine vorba. Si prin a doua zi cam asa, am avut parte si de precipitatii. Si cu vremea, si cu fetele care parca erau niste nori negri care tocmai se transformara in niste fete care incepura sa faca si inundatie prin camera.
Am mai avut niste chestii cum ar fi (acum spun o poveste): Se facea ca era F. cu V. si cu P. pe acelasi pat. Eu stam ca un narator omniprezent acolo si priveam. V. incerca sa-si incalte o soseta iar F. nu-l lasa. (o sa continui cu un dialog dintre cei trei)
V.: Nu trage ca se rupe (continui eu: ata).
F.:Nu te las sa ti-o pui!
P.: Da-i-o mai repede ca ma doare!
Asa e ca dialogul asta era asa mai erotic? Si mie mi s-a parut erotic dupa ce s-a intamplat insa totusi era vorba doar de o soseta for god sake.
O alta povestioara tot asa ciudata ar fi:
P. era sub dus. Eu cu V. si cu L. eram in camera si beam cola ca niste dementi dependenti de aceasta bautura. La un moment dat se aude din baie.
P.: Ia veniti ba toti trei in baie! (iritat) Care facu laba in baie [=))].
Cam atat. Ma rog, treaba e ca eu pot sa dau vina decat pe el, sau pe ceilalti doi. Eu am prezumtia de nevinovatie deoarece eu am intrat ultimul in baie, adica dupa toti si inaintea lor nu intrasem . =)) faza e penala )=)). Atat. Sper ca v-a placut. O sa mai postez despre aceasta tabara probabil in zilele urmatoare.
Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…